Romanţa răspunsului mut 

 de Ion Minulescu

Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...

Mintea mea este atat de obosita din cauza gandurilor care ma framanta,dar chiar si asa,cu ultimele puteri sopteste”te rog,te rog lasa-ma  macar un pic sa ma odihnesc!”. La fel este si inima mea care a indurat si a fost alinata imi cere”o ora de liniste,asta e tot ce-mi doresc de la tine”,iar eu ii raspund”acest lucru va trece si totul va fi bine! Acum! Acum! Stai doar un pic!”

Ma cunoaste cineva exact asa cum sunt?! Raspunsul este da!

Acele 2 elemente contradictorii  care formeaza rationalul si sentimentele. Inima,si mintea! Sunt cele care imi cunosc durerea care am suportat-o,dar tot ele sunt cele care m-au facut puternica. Sunt cele care lucreaza impreuna ajutamdu-ma sa-mi pastrez zambetul in fata tuturor,dar care se destrama atunci cand sunt singura in pustietatea  camerei mele. Fac tot posibilul sa ma mentina in pozitie verticala! Dar dupa un momente de truda…puterea mea descreste. Si apoi? Ce pot face?

Ei bine,voi lupta in continuare atata  timp cat  mintea mea incapatanata si inima imi vor sopti:” Rezista! Vei fi fericita!”

Ceea ce ma face sa fiu plina de speranţe a fost si va fi mereu dimineaţa. Ea îmi arată că, indiferent de greşelile şi problemele care ma macina , voi avea întotdeauna o alta sansa  de a îmbunătăţi orice  situatie cu sosirea unei noi zile.Iar dupa parerea mea scopul rasaritului este de a ne face  sa realizam acest lucru. Singura mea certitudine este ziua de mâine. Şansa mea este întotdeauna acolo.

Timpul trece pin venele noastre pulsand din secunda in secunda!Dar totusi e nelimitat si  perceput in mii si mii de moduri...  Cum e posibil ca acest TIMP sa fie prea lent pentru cei care asteapta,prea iute pentru cei care se tem,prea lung pentru cei care plang si foarte scurt pentru cei care se distreaza?! Eu il percep ca pe o enigma infinita!

Cateva randuri...

In zorii zilei m-am trezit     

Cu soarele pe fata,

Deschid ochii si imi zic

OH,iar e dimineata!

Si ma ridic din pat incet

Usor cam ametita,

Gandindu`ma ca azi incep

O viata netraita!

Acum,eu vreau sa ies tip til

Spre lumea nevazuta

Dar,frica-n mine,sta nitel

Si-mi spune ca-i o lupta.

O lupta,intre oameni rai

Si ce-i fara scapare,

Ce rau se chinui`ntre ei!

Dar,viata`i trecatoare.

Asa ,ca-mi fac curaj si ies

Pe usa ce`a din spate,

Ma furisez,dar ma gandesc…

Ce rost,gasim in toate?!

Si`atunci,m-am intalnit cu ea

Ratiunea mea subita

Ce`mi spune despre viata ca:

Ea merita traita!

Un moment

Timpul alearga dupa mine incercand sa ma prinda…Dar nu reuseste,pentru ca  intreaga mea viata este rezumata la o ora din viata ta,iar clipele de visare si iubire,de fericire si tristete,de singuratate si melancolie nu reprezinta decat putin praf scurs in clepsidra timpului grabit!Dar reusesc! Reusesc sa opresc timpul in loc…doar pentru o secunda,in care se intampla o multitudine de lucruri care  ma fac sa ma intreb daca totusi acea clipa e reala,sau e doar o nascocire e mintii mele singuratice!
Si totusi, un sentiment de…implinire sufleteasca (ce-i drept, pentru mai putin de o secunda) imi ramane existent in suflet ca sa cum timpul s-ar opri la nesfarsit…..o stagnare continua, placuta, dar enervanta, vasta, in expansiune, dar cuprinsa intru totul inauntrul meu, un univers al gandurilor si memoriilor, sentimentelor, cuprins…in exact… mai putin de o secunda.

Cap ou pas cap?

Si totusi...

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…

Tu si ploaia

    

Daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale,m-ai zari…Pentru ca sunt tot ceea ce este in jurul tau…Sunt departarea,apusul si rasaritul.Sunt totu,si totusi nimic…Ai ascultat vreodata ploaia?Ai privit-o cum saruta pamantul,iar aceasta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte?Ai vrut vreodata sa plangi,dar speriat,ti-ai retras lacrimile inlauntrul tau?Iti trimit lacrimile mele,pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi…Iti trimit sufletul meu,pentru a-i da viata prin tine.Gandeste-te la mine!Fii pamantul meu,lasa-ma sa fiu ploaia ta…!

NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE

 Indragosteste-te de cineva ,care sa te iubeasca,sa te astepte,care sa te inteleaga chiar si la nebunie,de cineva care sa tea jute,sa te ghideze,care sa fie sprijinul ta,speranta ta,sa fie totul pentru tine.Indragosteste-te de cineva care sa nut e tradeze,care sa iti fie fidel,care sa viseze impreuna cu tine,care sa se gandeasca numai la tine,la felul tau de a fi,la cat de delicate esti,la spiritual tau,nu la felul in care arati.Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final,care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat,cum nu ai sperat.Indragosteste-te de cineva care sa sufere impreuna cu tine,care sa rada impreuna cu tine,care sa te imbratiseze cand ai nevoie,care sa fie fericit cand tu esti fericita, si sa-ti de-a  putere sa treci peste probleme.Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa  o cearta,de cineva care sa paseasca alaturi de tine, sa fie un bun camarad,care sa iti respecte dorintele si sperantele .Indragosteste-te de cineva care te iubeste.

Vreodata

Te-ai intrebat vreodata ce doare cel mai tare?Sa spui ceva sau sa iti doresti ceva ce nu ai?Sau sa nu spui nimic si sa iti doresti ceva ce deja ai?Eu cred ca cel mai important lucru e cel mai greu lucru de spus.Nu-ti fie teama sa spui cuiva ca il iubesti.Daca o vei face poate iti va frange inima,dar daca nu o vei face poate i-o vei frange tu pe a lui.Ai decis vreodata sa nu deveniti un cuplu, pentru ca iti era teama sa nu pierzi ce  deja aveai cu acea persoana?Inima ta decide pe cine place si pe cine nu.Nu ii poti spune inimei tale ce sa faca .Ea va face ce vrea…Ai vrut vreodata sa iubesti pe cineva cu tot ceea ce  iti sta in putinta dar acelei persoane ii era prea teama sa te lase sa o faci?Multi dintre noi stam deoparte pentru ca ne este teama sa ne pese de cineva prea mult…cu teama ca celeilalte persoane nu ii va pasa prea mult sau chiar deloc.Ti-ai negat vreodata semtimente pentru  cineva  deoarece frica de a nu te respinge era prea  greu de suportat?Spunem minciuni cand ne este frica…frica de ceea ce nu stim,frica de ceea ce alti vor crede,frica de ceea ce vor afla despre noi.Dar de fiecare daca cand spunem o minciuna,lucrul de care ne temem va fi mai puternic.In viata este vorba despre multe riscuri peste care am putea sari.Nu fi o persoana care se uita inapoi si se gandeste  ce a facut sau  ce ar fi putut avea sau face.Ce ai face daca de fiecare data cand te indragostesti ar trebui sa spui”la revedere”?Ce ai face daca  de fiecare data  iti doaresti pe cineva  langa tine care niciodata nu ar putea fi acolo?Ce ai face daca cel mai bun prieten al tau ar muri maine?Ce ai face daca ai iubi pe cineva mai mult decat orice si nu l-ai putea avea?Ce ai face daca niciodata nu ai avea sansa sa le spui prietenilor  si familiei ca ii iubesti?Oamenii traiesc...oamenii mor…Si vreau sa-ti spun ca imi esti prieten.Daca ai muri maine,ai ramane in inima mea.As ramane si in a ta?

Nimic!

Acum cateva seri,pur si simplu nu puteam sa adorm.Capul meu era macinat de ganduri si intrebari stupide, fara rost( de ce? cum sa putut intampla asta?,cand? iar?pana cand?) iar muzica imi soptea in urechi...

    Sunetul profund ,al marii zbuciumate  
    Trezeste amorteala,din gandu-i temator,

    Iar ea sta linistita,privind aievea cerul

    Imbratisand mai tare,acel chip iubitor.

    El o saruta dulce,pe fruntea-i delicata

    Si ii sopteste-ncetu`cuvinte de amor,

    N-ar vrea sa se termine,acum,ori niciodata

    Acea clipita scurta,de care-i va fi dor.

Vazand ce mi`a iesit,vroiam sa mai fac o completare,dar inspiratia mea,se pierduse...