Alt capitol

Micul meu blog abandonat! Imi cer scuze.. dar sa stii ca nu te-am uitat!
Am scris multe lucruri,care acum,recitindu-le...ma fac sa ma amuz de una singura,sau in unele cazuri,ma uimesc. Dar nu din cauza a ceea ce am scris,ci a sentimentelor care apar ca printr-o amintire,odata cu parcurgerea fiecarui rand.
Simt si resimt!
Cu siguranta nu mai am aceeasi pasiune in ceea ce priveste scrisul. Dar asta nu inseamna ca nu mai scriu! Scriu ..de fiecare data cand simt nevoia sa ma destind cu o astfel de activitate. Scriu unde apuc!
E mai usor si mai intim sa port in felul asta o conversatie cu mine insami! Gandurile mele sunt imprimate pe o oarecare fila,exprimand cu o anume precizie acea lume rationala nestiuta de nimeni.
Dar am sa incerc sa revin si la vechile mele obiceiuri.. pentru ca imi este dor! De aceea,vreau sa incep un nou capitol intitulat " Un altfel de jurnal..." in care voi insira lanturi de sentimente si ganduri.. aranjate frumos cu ajutorul cuvintelor.

Draga blogule,

Stiu ca nu am mai postat de multa vreme..dar nu a fost pentru ca nu am vrut sau pentru ca nu am putut,ci pentru simplul fapt ca nu am simtit nevoia…caci am gasit alte mijloace mai intime sau mai retrase de a vorbi sau a-mi manifesta in scris starile de spirit. 

Dar de data asta nu voi posta nimic special... Simt doar nevoia sa ma descarc...

Ideea este ca acum am ajuns la capataul rabdarilor..si m-am saturat de situatia in care ma aflu.Stau si ma intreb adesea daca chiar sunt o persoana atata de groaznica incat sa merit toate porcariile care mi se intampla aproape zilnic. Totul este altfel...dar nu in sensul bun!

Simt ca timpul trece prea repede… Azi e luni maine e vineri…azi e luni maine e vineri..si tot asa..la nesfarsit! Timpul fuge de noi si ne lasa sa vegetam in lumea asta monotona…lipsita de viata. Mereu,mereu aceleasi porcarii..aceleasi certuri..si acelasi sentiment de cacat care se cuibareste in inima mea si imi invadeaza buna starea si optimismul mai ceva ca un parazit infect.

Nimic nu mai e la fel…nici familie..nici prieteni,nici colegi,..si prin urmare cel mai probabil nici eu. Aproape in fiecare noapte cand pun capul pe perna..stau cu ochii inchisi si meditez la fiecare lucru marunt care mi sa intamplat..incercand sa gasesc o cale de iesire. Dar pe naiba…

In momentul de fata ma simt de parca a-si fi implicata intrun studiu;undeva  intr-un laborator in care se fac cercetari si descoperiti stiintifice…doar ca nu sunt eu cercetatorul..Drept urmare .. sunt victima..o oarecare fiinta ..care este pusa intr-o cusca…intr-un labirint infinit… fara a mai gasi vreodata drumul cel bun. Drumul catre libertate...

Nu mai rezist..!!!!
In momentul actual imi simt viata precum un experiment esuat!

Doar unul..

In acest moment sunt 6.470.818.671 de persoane in lume. Unii dintre acestia fug speriati, altii se intorc acasa. Unii spun miciuni doar pentru a trece ma usor peste zi. Altii se infrunta chiar acum cu adevarul. Unii sunt raufacatori in razboi cu binele, iar altii sunt binevoitori luptand impotriva raului. Sase miliarde de oameni in lume, sase miliarde de suflete si cateodata ai nevoie doar de unul.

                               

                                 

      

1.

Cu ochii inchisi si lacrimi pe fata-mi zaluda,

Ma pregatesc sa urlu...cat pot eu de tare!

Dar in zadar,caci,nimeni nu vrea sa auda

Cum sufletu-n mine,se sfasie...doare.     

Cuprinsa eu sunt, de frica,de spaina,

De sentimente aiurea cernute prin vene...

Dar ce-i in interior,ramane o taina

Pe fata punandu-mi doar masti cotidiene.

Cand ma gandesc ca odata,nu foarte demult,

A mea fata exprima,naiva fericire

Si orice lucru marunt ma facea ....SA ZAMBESC!

Dar acum e-ondepartata amintire.

Dor de vis.

Priveam spre cerul involburat de soare,

Cand parca la ureche,am auzit un glas.

Iar roua-n ochii mei simteam usor cum moare,

Si sufletul in urma a ramas.

Apoi,c-o ultima suflare

Spre tine capu-ncetul am intors,

Dar cred ca-i disparut in mare

Sau poate ,doar in gandul meu ai fost.

Mie dor sa-mi fi mereu  aproape

Si sa te simt pulsand prin vene,

Dar te-am pierdut de multa vreme

Iar tot ce tu mi-ai oferit si iubirea ce-am simtit,

Acum sunt  alte amintiri.

Picteaza-mi iarasi fericire, strangandu-ma usor in brate…

Si tine-mi inima in vise,rotindu-ma ca firu-n ate.

Iubeste-ma-n culori alese...saruta-ma incetisor..

Pe buzele`mi usor crapate,insetate de amor.

Mie dor…

Mie dor de-acel  fior ce la-m stiut, intr-o noapte de demult

Cand pe dealuri noi umblam,seara toata de-o pierdeam.

Si stateam imbratisati,ca doi prunci inamorati…

Stelele de le priveam,dimineata asteptam.

                                De-acel  fior ce l-am simtit, precum valul  pe nisip

Cand iubirea ne zambea si incetul ne orbea.

Mai ti minte cum era?