Draga blogule,



Stiu ca nu am mai postat de multa vreme..dar nu a fost pentru ca nu am vrut sau pentru ca nu am putut,ci pentru simplul fapt ca nu am simtit nevoia…caci am gasit alte mijloace mai intime sau mai retrase de a vorbi sau a-mi manifesta in scris starile de spirit. 
Dar de data asta nu voi posta nimic special... Simt doar nevoia sa ma descarc...
Ideea este ca acum am ajuns la capataul rabdarilor..si m-am saturat de situatia in care ma aflu.Stau si ma intreb adesea daca chiar sunt o persoana atata de groaznica incat sa merit toate porcariile care mi se intampla aproape zilnic. Totul este altfel...dar nu in sensul bun!
Simt ca timpul trece prea repede… Azi e luni maine e vineri…azi e luni maine e vineri..si tot asa..la nesfarsit! Timpul fuge de noi si ne lasa sa vegetam in lumea asta monotona…lipsita de viata. Mereu,mereu aceleasi porcarii..aceleasi certuri..si acelasi sentiment de cacat care se cuibareste in inima mea si imi invadeaza buna starea si optimismul mai ceva ca un parazit infect.
Nimic nu mai e la fel…nici familie..nici prieteni,nici colegi,..si prin urmare cel mai probabil nici eu. Aproape in fiecare noapte cand pun capul pe perna..stau cu ochii inchisi si meditez la fiecare lucru marunt care mi sa intamplat..incercand sa gasesc o cale de iesire. Dar pe naiba…
In momentul de fata ma simt de parca a-si fi implicata intrun studiu;undeva  intr-un laborator in care se fac cercetari si descoperiti stiintifice…doar ca nu sunt eu cercetatorul..Drept urmare .. sunt victima..o oarecare fiinta ..care este pusa intr-o cusca…intr-un labirint infinit… fara a mai gasi vreodata drumul cel bun. Drumul catre libertate...
Nu mai rezist..!!!!
In momentul actual imi simt viata precum un experiment esuat!

Doar unul..


In acest moment sunt 6.470.818.671 de persoane in lume. Unii dintre acestia fug speriati, altii se intorc acasa. Unii spun miciuni doar pentru a trece ma usor peste zi. Altii se infrunta chiar acum cu adevarul. Unii sunt raufacatori in razboi cu binele, iar altii sunt binevoitori luptand impotriva raului. Sase miliarde de oameni in lume, sase miliarde de suflete si cateodata ai nevoie doar de unul.
                               
                                 

      

1.


Cu ochii inchisi si lacrimi pe fata-mi zaluda,
Ma pregatesc sa urlu...cat pot eu de tare!
Dar in zadar,caci,nimeni nu vrea sa auda
Cum sufletu-n mine,se sfasie...doare.     

Cuprinsa eu sunt, de frica,de spaina,
De sentimente aiurea cernute prin vene...
Dar ce-i in interior,ramane o taina
Pe fata punandu-mi doar masti cotidiene.

Cand ma gandesc ca odata,nu foarte demult,
A mea fata exprima,naiva fericire
Si orice lucru marunt ma facea ....SA ZAMBESC!
Dar acum e-ondepartata amintire.

Dor de vis.

Priveam spre cerul involburat de soare,
Cand parca la ureche,am auzit un glas.
Iar roua-n ochii mei simteam usor cum moare,
Si sufletul in urma a ramas.
Apoi,c-o ultima suflare
Spre tine capu-ncetul am intors,
Dar cred ca-i disparut in mare
Sau poate ,doar in gandul meu ai fost.
Mie dor sa-mi fi mereu  aproape
Si sa te simt pulsand prin vene,
Dar te-am pierdut de multa vreme
Iar tot ce tu mi-ai oferit si iubirea ce-am simtit,
Acum sunt  alte amintiri.
Picteaza-mi iarasi fericire, strangandu-ma usor in brate…
Si tine-mi inima in vise,rotindu-ma ca firu-n ate.
Iubeste-ma-n culori alese...saruta-ma incetisor..
Pe buzele`mi usor crapate,insetate de amor.
Mie dor…
Mie dor de-acel  fior ce la-m stiut, intr-o noapte de demult
Cand pe dealuri noi umblam,seara toata de-o pierdeam.
Si stateam imbratisati,ca doi prunci inamorati…
Stelele de le priveam,dimineata asteptam.
                                De-acel  fior ce l-am simtit, precum valul  pe nisip
Cand iubirea ne zambea si incetul ne orbea.
Mai ti minte cum era?

Nu te vom uita niciodata!

George,ai plecat dintre noi.Dumnezeu te-a luat de mana si te-a urcat la el.Pentru moment unii dintre noi nu am putut respecta acest lucru,pentru ca ne doare,dar am realizat ca acolo sus,iti va fi mai bine,ca ai plecat intr-un loc unde orice e posibil,ca acum scopul tau de acolo din ceruri e sa ne privesti pe noi,oamenii care te iubesc si sa ne veghezi,sa ai grija de noi,de fiecare.Desi cu noi,colegii tai ai petrecut un timp scurt,un an jumate in care am avut ocazia sa ne cunoastem cat decat,ne-ai patruns in suflet prin felul tau de a fi,prin glumele tale,prin tot ce esti tu si speram sa fim toti impreuna pana la sfarsit de liceu.Dar nu asa a fost sa fie.Cineva zicea ca mereu vom fi 33 in clasa.Da mereu vom fi.Pentru ca desi nu mai esti prezenta ta o sa ne inconjoare mult timp de acum incolo,pentru ca vom zambi pt tine,ne vom ruga pt tine,vom face tot ceea ce tu nu ai mai apucat sa faci.
In cei 16 ani ai tai de existenta ai castigat iubire,ai castigat respect de la cei din jurul tau,parinti,familie,prieteni.Ai reusit uneori sa  ne ajuti sa zambim in momente dificile si de asta,toti iti vom fi recunoscatori pentru ca fizic nu mai esti cu noi,dar din sufletul nostru nu ai cum sa pleci.Nimeni nu ne poate lua amintirile cu tine,nimeni nu ne poate smulge imaginea chipului tau senin din gandurile noaste pentru ca e pur si simplu omensteste.Cu toti te-am iubit,te iubim si nici macar moartea nu poate schimba lucrul asta.
Ne doare si ne doare foarte tare si inca nu suntem de acord sa te lasam sa pleci dar noi ca oameni nu putem face nimic ci doar sa tinem capul sus,aici ma refer la voi,dragi parinti,mergeti inainte.nimic nu e mai trist decat sa iti moara un copil,dar cu siguranta el o sa aiba grija de voi de acolo de sus si va multumeste ca l-ati crescut,prietenii lui george,aici incluzandu-ne si pe noi,colegii tai,o sa plangem dupa tine pentru ca e imposibil sa nu o facem dar iti promitem ca de cate ori o sa zambim,de cate ori o sa petrecem ,la sfarsit vom ciocni un pahar si in cinstea ta.
Probabil multora dintre voi va bate inima acum cu putere si nu va puteti stapani lacrimile dar sa va zic ceva: noi oamenii ne nastem,crestem,si habar nu avem ce ne asteapta,incercam sa ne construim o viata buna dar unii nu apuca sa o termine.Hotarasc sa se opreasca.Tin sa cred ca George mereu a facut ce a vrut,mereu a trait dupa modul sau,dar uneori ramai surprins si nu ai de ales.Nici george nu a avut de ales.De la unii si-a luat ramas bun,de la altii nu,dar cu aceste cuvinte,toti iti aratam cat ai insemnat pentru noi,cat insemni pentru noi,si ca desi cerul te asteapta  o sa te tinem mereu de mana si sa te pastram langa noi.
O varsta prea frageda,un sfert de viata,multe vise care acum nu ti le mai poti trai,dar o sa le traim noi pentru tine si o sa ne iubim intre noi si o sa iti aratam ca suntem cu adevarat colegii  si prietenii tai.
 Zilele fara tine o sa treaca cum trece apa peste pietre...o sa stam zile saptamani intregi sa ne gandim la tine ca la un prieten de nadejde...si o sa ne amintim mereu de tine si de toate momentele petrecute impreuna...astazi sabatorim...desi nu e sarbatoare,sarbatorim o persoana deosebita si desigur acea persoana esti tu si vei ramane mereu in inimile noastre....acelasi gica precum il cunosteam din prima zi de scoala...

Toti oameni care acum suntem prezenti in aceasta zi a plecarii tale,iti multumim ca ai existat,ca te'ai nascut si ca ne'ai facut sa realizam ca a avea grija unul de altul e cel mai important.Sa nu uiti ca suntem cu tine si tu.........esti cu noi.