Daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale,m-ai zari…Pentru ca sunt tot ceea ce este in jurul tau…Sunt departarea,apusul si rasaritul.Sunt totu,si totusi nimic…Ai ascultat vreodata ploaia?Ai privit-o cum saruta pamantul,iar aceasta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte?Ai vrut vreodata sa plangi,dar speriat,ti-ai retras lacrimile inlauntrul tau?Iti trimit lacrimile mele,pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi…Iti trimit sufletul meu,pentru a-i da viata prin tine.Gandeste-te la mine!Fii pamantul meu,lasa-ma sa fiu ploaia ta…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu