Doar unul..

In acest moment sunt 6.470.818.671 de persoane in lume. Unii dintre acestia fug speriati, altii se intorc acasa. Unii spun miciuni doar pentru a trece ma usor peste zi. Altii se infrunta chiar acum cu adevarul. Unii sunt raufacatori in razboi cu binele, iar altii sunt binevoitori luptand impotriva raului. Sase miliarde de oameni in lume, sase miliarde de suflete si cateodata ai nevoie doar de unul.

                               

                                 

      

1.

Cu ochii inchisi si lacrimi pe fata-mi zaluda,

Ma pregatesc sa urlu...cat pot eu de tare!

Dar in zadar,caci,nimeni nu vrea sa auda

Cum sufletu-n mine,se sfasie...doare.     

Cuprinsa eu sunt, de frica,de spaina,

De sentimente aiurea cernute prin vene...

Dar ce-i in interior,ramane o taina

Pe fata punandu-mi doar masti cotidiene.

Cand ma gandesc ca odata,nu foarte demult,

A mea fata exprima,naiva fericire

Si orice lucru marunt ma facea ....SA ZAMBESC!

Dar acum e-ondepartata amintire.

Dor de vis.

Priveam spre cerul involburat de soare,

Cand parca la ureche,am auzit un glas.

Iar roua-n ochii mei simteam usor cum moare,

Si sufletul in urma a ramas.

Apoi,c-o ultima suflare

Spre tine capu-ncetul am intors,

Dar cred ca-i disparut in mare

Sau poate ,doar in gandul meu ai fost.

Mie dor sa-mi fi mereu  aproape

Si sa te simt pulsand prin vene,

Dar te-am pierdut de multa vreme

Iar tot ce tu mi-ai oferit si iubirea ce-am simtit,

Acum sunt  alte amintiri.

Picteaza-mi iarasi fericire, strangandu-ma usor in brate…

Si tine-mi inima in vise,rotindu-ma ca firu-n ate.

Iubeste-ma-n culori alese...saruta-ma incetisor..

Pe buzele`mi usor crapate,insetate de amor.

Mie dor…

Mie dor de-acel  fior ce la-m stiut, intr-o noapte de demult

Cand pe dealuri noi umblam,seara toata de-o pierdeam.

Si stateam imbratisati,ca doi prunci inamorati…

Stelele de le priveam,dimineata asteptam.

                                De-acel  fior ce l-am simtit, precum valul  pe nisip

Cand iubirea ne zambea si incetul ne orbea.

Mai ti minte cum era?

Nu te vom uita niciodata!

George,ai plecat dintre noi.Dumnezeu te-a luat de mana si te-a urcat la el.Pentru moment unii dintre noi nu am putut respecta acest lucru,pentru ca ne doare,dar am realizat ca acolo sus,iti va fi mai bine,ca ai plecat intr-un loc unde orice e posibil,ca acum scopul tau de acolo din ceruri e sa ne privesti pe noi,oamenii care te iubesc si sa ne veghezi,sa ai grija de noi,de fiecare.Desi cu noi,colegii tai ai petrecut un timp scurt,un an jumate in care am avut ocazia sa ne cunoastem cat decat,ne-ai patruns in suflet prin felul tau de a fi,prin glumele tale,prin tot ce esti tu si speram sa fim toti impreuna pana la sfarsit de liceu.Dar nu asa a fost sa fie.Cineva zicea ca mereu vom fi 33 in clasa.Da mereu vom fi.Pentru ca desi nu mai esti prezenta ta o sa ne inconjoare mult timp de acum incolo,pentru ca vom zambi pt tine,ne vom ruga pt tine,vom face tot ceea ce tu nu ai mai apucat sa faci.

In cei 16 ani ai tai de existenta ai castigat iubire,ai castigat respect de la cei din jurul tau,parinti,familie,prieteni.Ai reusit uneori sa  ne ajuti sa zambim in momente dificile si de asta,toti iti vom fi recunoscatori pentru ca fizic nu mai esti cu noi,dar din sufletul nostru nu ai cum sa pleci.Nimeni nu ne poate lua amintirile cu tine,nimeni nu ne poate smulge imaginea chipului tau senin din gandurile noaste pentru ca e pur si simplu omensteste.Cu toti te-am iubit,te iubim si nici macar moartea nu poate schimba lucrul asta.

Ne doare si ne doare foarte tare si inca nu suntem de acord sa te lasam sa pleci dar noi ca oameni nu putem face nimic ci doar sa tinem capul sus,aici ma refer la voi,dragi parinti,mergeti inainte.nimic nu e mai trist decat sa iti moara un copil,dar cu siguranta el o sa aiba grija de voi de acolo de sus si va multumeste ca l-ati crescut,prietenii lui george,aici incluzandu-ne si pe noi,colegii tai,o sa plangem dupa tine pentru ca e imposibil sa nu o facem dar iti promitem ca de cate ori o sa zambim,de cate ori o sa petrecem ,la sfarsit vom ciocni un pahar si in cinstea ta.

Probabil multora dintre voi va bate inima acum cu putere si nu va puteti stapani lacrimile dar sa va zic ceva: noi oamenii ne nastem,crestem,si habar nu avem ce ne asteapta,incercam sa ne construim o viata buna dar unii nu apuca sa o termine.Hotarasc sa se opreasca.Tin sa cred ca George mereu a facut ce a vrut,mereu a trait dupa modul sau,dar uneori ramai surprins si nu ai de ales.Nici george nu a avut de ales.De la unii si-a luat ramas bun,de la altii nu,dar cu aceste cuvinte,toti iti aratam cat ai insemnat pentru noi,cat insemni pentru noi,si ca desi cerul te asteapta  o sa te tinem mereu de mana si sa te pastram langa noi.

O varsta prea frageda,un sfert de viata,multe vise care acum nu ti le mai poti trai,dar o sa le traim noi pentru tine si o sa ne iubim intre noi si o sa iti aratam ca suntem cu adevarat colegii  si prietenii tai.

 Zilele fara tine o sa treaca cum trece apa peste pietre...o sa stam zile saptamani intregi sa ne gandim la tine ca la un prieten de nadejde...si o sa ne amintim mereu de tine si de toate momentele petrecute impreuna...astazi sabatorim...desi nu e sarbatoare,sarbatorim o persoana deosebita si desigur acea persoana esti tu si vei ramane mereu in inimile noastre....acelasi gica precum il cunosteam din prima zi de scoala...

Toti oameni care acum suntem prezenti in aceasta zi a plecarii tale,iti multumim ca ai existat,ca te'ai nascut si ca ne'ai facut sa realizam ca a avea grija unul de altul e cel mai important.Sa nu uiti ca suntem cu tine si tu.........esti cu noi.

Romanţa răspunsului mut 

 de Ion Minulescu

Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...